1. a merge la pas , a fi in pas cu moda, a tine pasul
2.cratima leaga d.p.v morfologic doua parti de vorbire diferite iar stilistic mentine ritmul si masura versurilor, marcand inlocuirea vocalei i
3. adverbul decat are rolul de a arata monotonia, pustietatea mediului citadin lipsit de viata
4. mediu citadin , ploaia nesfarsita
5. “rasuna pe trotoare”
“ce suspina”
6.versul constituie refrenul poeziei reprezentant ideea de baza a textului, si anume aceea a mediului citadin lipsit de idetitate, monoton unde ploua nesfarsit.
7.prima strofa se deschide cu refrenul poeziei, un fel de leitmotiv al mediului dominat de ploaie, idee sustinuta de personificarea obiectelor vechi “de sub vechile umbrele, ce suspina/ si se-ndoaie/umede de-atata ploaie “. Obiectele sunt astfel umanizate suferind si ele din cauza aceluiasi fenomen. Descrierea orasulu se continua cu orasenii care “par papusii automate” lipsiti de indivitualitate, ale caror gesturi au devenit reflexe mecanice, automate.
8.prin aluzia cromatica se creaza un univers citadin vag conturat, in care domina ploaia continua
9. Poezia se incadreaza in estetica simbolista prin folosirea motivului ploi, a mediului orasului marcat de monotonie, prin folosirea versului refren, prin muzicalitatea versurilor lipsite de o rima clara si nu in ultimul rand utilizarea simbolurilor