daady's blog

Varianta 5

Posted on: Vineri, 21 Martie, 2008


1.  Luni am programare la doctor.
De pe Pământ, pământenii văd o lună, de pe Jupiter, jupiterienii ar vedea douăsprezece luni.
Şi au trecut luni de când nu l-am mai văzut. 

2.   Cratima se foloseşte pentru a marca în scris rostirea împreună a două cuvinte alăturate conjuncţia „să” şi pronumele personal „ţi”, cazul dativ şi marchează totodată elidarea vocalei iniţiale „î” de la pronume.

3.    Strămoşi (stră+moşi)
Nenăscuţi (ne+născuţi)
„Pentru strămoşi şi pruncii nenăscuţi”

4.  În poezia „Mulţumire” putem recunoaşte tema recunoştinţei şi motivul pelicanului (simbol al jertfei lui Iisus)

5.  Eul liric se evidenţiază prin verbul „ a mulţumi” la persoana întâi, conjunctiv, (să-ţi mulţumesc), adjectivul pronominal posesiv „mea” din sintagma „ziua mea de-nmormântare.”

6. În prima strofă identificăm o metaforă:
„Şi pentru nori, aceste flamuri sure
Ce se târăsc pe culmi şi ocolesc din miazănoapte”
Prin această metaforă se descrie un obiect concret (norii) prin alt obiect concret (flamuri sure). Prin aceste figuri de stil, eul liric redă mişcarea înceată a norilor aşa cum ar fi urmărită de pe pământ, adunând ca pe un răboj fiecare zi trăită.

7. Folosirea conjuncţiei copulative „şi” în mod repetat la începutul fiecărui vers creează un efect cumulativ. Nici un element nu este mai important decât celelalte enumerate, toate având aceeaşi importanţă. 

8.  strofa sugereaza o alta serie de multumiri pe care eul liric le aduce tarii care i-a oferit posibilitatea sa se bucure de trecerea anilor (- idee sugerara de sintagma „pt zapezi si crini”), de frumusetea telurica prin invocarea apelor reprezentate de „pelicani”, dar si de frumusetea cosmicului („fluturi”). Este de asemenea fericit de existenta amintirilor, iar ziua inmormantarii nu il inspaimanta, numai asa putand ajunge la stramosii sai – „Si ce e dincolo de oseminte/ Pentru stramosi…”

9.Pentru Ioan Alexandru este specific prinosul de mulţumire, ofranda, care are pentru poet o semnificaţie aparte. Crinii, izvorul, via fluturii, busuiocul, stâna sunt concepte poetice în jurul cărora se construiesc structurile imnice. Poemele se construiesc pe baza oximoronului (uitare – aducere-aminte; spaimă – lumină). Stările acestea contradictorii se potenţează reciproc. Tonul imnic se învecinează cu tristeţea. Ca şi Cristos, creatorul de frumos trebuie să ia asupra sa toate păcatele lumii, să fie singur şi neînţeles, penitent de bunăvoie în valea plângerii (în vatra asta stinsă şi străină).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Afla ce apare nou...!!!

( introdu e-mail-ul aici...)

Alătură-te altor 21 de urmăritori

Vizitatori

  • 790,755 pana acum...
Martie 2008
L M M M V S D
    Apr »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Reclama Ta !!!

Online

visit…

free counters

Arhive

Cele mai bine evaluate

Reclama ta !!!

%d blogeri au apreciat asta: