daady's blog

Varianta 20

Posted on: Luni, 24 Martie, 2008


1. cunună=diademă
gravă=solemnă

2. „Atunci, slăvită Soră, zoreşte mai curând
Virgulele se folosesc pentru izolarea vocativului
3. a avea tragere de inimă pentru …
după voia inimii

4. Să spui unde şi când să ne întâlnim.
Oare în vid se propagă unde sonore?

5. „Să te înalţi mai gravă în cadrul tău de-azur”
„Iar, umedă, pe frunte apasă greu tiara”

6.  În strofa a doua identificăm o metaforă („seara descinde friguroasă în inimă şi gând”). Această figură de stil semnifică umbrele nesiguranţei din inimă şi gând care cuprind fiinţa slăvitei Sore (în text „soră” semnifică soaţă, iubită).

7. Cununa include nu numai valorile capului, culme a trupului omenesc, ci şi valorile a ceea ce se află mai presus de cap, constituind un dar venit de sus. Forma ei circulară indică perfecţiunea şi participarea la natura cerească, al cărei simbol este cercul. Coroana simbolizează demnitate, putere, accesul la un rang şi la nişte forţe superioare. Cununa exprimă ideea de înălţare, de iluminare; întruchipează starea spirituală a iniţiaţilor. Slăvita soră se pregăteşte pentru cununia cu Somnul/Hypnos – ceea ce constituie intrarea în lumea viselor ori în neant. Eul liric o pregăteşte pe slăvita Soră pentru o cufundare ritualică în apă, pentru o imersiune regeneratoare. Pentru aceasta, i se împleteşte o cunună. Faptul că poate fi împletită semnifică ideea că aceasta este din materie vegetală.

8. Poezia se încadrează în lirismul de tip subiectiv. Lirismul subiectiv se defineşte prin mărci lexico-gramaticale ale eului liric reprezentate de verbe la persoana întâi singular („am împletit”), verbe la persoana a doua singular („să te înalţi”, „să-ţi umbrească”, „să atingi”), adjective pronominale posesive, persoana a doua singular („încumetarea ta şovăie”). Adresarea directă prin invocaţie retorică accentuează subiectivismul poeziei.
„Atunci, slăvită Soră, zoreşte mai curând

9. Ambiguitatea
Poetul recurge la simboluri şi imagini ale căror semnificaţii le înţeleg doar cei familiarizaţi cu limbajul ermetic al poeziilor lui Ion Barbu. Astfel sintagma Acordul Pur este o construcţie lexicală barbiană care presupune echilibrul contrariilor, ideea de centru, de mijloc al cercului şi semnifică Tărâmul Fericiţilor. Ambiguitatea, ca şi caracteristică a limbajului poetic, apare pregnant în ultima strofă unde cuvântul „aşteaptă” apare de două ori, dar fiecare dintre ele are alt subiect. Primul se referă la îmbrăţişarea care aşteaptă să o adoarmă pe slăvita Soră, cu multă gingăşie, ca o dezmierdare. Acolo în marea cea limpede, slăvita Soră trebuie să aştepte cununia cu somnul şi cufundarea în unde. Ambiguitatea textului este subliniată şi omonimia cuvintelor unde (adverb- „spre malurile unde de mult îmbrăţişarea…”) şi cuvântul unde (substantiv – „Să te cununi cu somnul şi-n unde să te pierzi”)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Afla ce apare nou...!!!

( introdu e-mail-ul aici...)

Alătură-te altor 19 urmăritori

Vizitatori

  • 795,042 pana acum...
Martie 2008
L M M M V S D
    Apr »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Reclama Ta !!!

Online

visit…

free counters

Arhive

Cele mai bine evaluate

Reclama ta !!!

%d blogeri au apreciat asta: